Padurea

Aş sta în pădure,pe muşchiul uscat
Nebun şi visând că poate-am uitat
de tine
ştii bine, c-atât de greu îmi pare uneori
că duc o cruce ce nu e a mea
mă simt perfect doar când din nori
cu lacrimi,totul m-ar uda.

Şi în pădure să fac foc
acelaşi joc
ce l-ai jucat şi tu în mine
Dar vezi,pe când eu ard durerea uscăturii,
tu,neştiind în ea ce ţine,
tu,foc ai dat pădurii
Şi-ai ars chiar tot
copaci bătrâni,şi iarbă,şi crângul înverzit
aşa să crească nu mai pot
dar poate asta ţi-ai dorit

Ascultă doar cum plânge visul
ce l-ai ucis,căci tu mereu ucizi
laşi urme grele înţesate,ca paşii de omizi
şi fac…am terminat cu zisul…

Un loc în mine
şi-am să sap cu o secure
şi-o să îngrop ascunsă bine
cenuşa ce cândva a fost pădure